Obiectivele disciplinei sunt: prezentarea unor modele de arhitecturi pentru sisteme de calcul larg utilizate, studiul structurii calculatoarelor (unitatea centrală, memoria, dispozitivele de intrare-ieşire, conectarea perifericelor), prezentarea componentelor şi a interacţiunii dintre acestea la nivelul fizic (procesorul, întreruperile, magistralele), nivelul microprogramat (orizontal, vertical, mixt, nanoprogramare) şi al sistemului de operare (gestiunea memoriei virtuale), analiză, proiectare, exploatare, exemple şi aplicaţii. Aplicaţiile implică studiul detaliat al componentelor aflate la nivelul fizic, nivelul microprogramat şi nivelul sistemului de operare; configurarea unui sistem de calcul prin stabilirea principalilor parametri de lucru; proiectarea şi dimensionarea blocurilor componente ale calculatorului; stabilirea relaţiilor de interdependenţă între blocurile funcţionale ale unui sistem de calcul; aplicarea algoritmilor care guvernează operarea unui sistem de calcul la toate nivelurile sale.